Despre carte: an / Lucrarea oferită atenției cititorului este cea de-a treia și ultima parte a unei trilogii teologice dedicată dezvăluirii adevărului fundamental al creștinismului despre Dumnezeu-bărbăție. Conform planului general, așa cum a fost conceput cu aproximativ zece ani în urmă, prima și a doua parte sunt dedicate naturii divine: Mielul lui Dumnezeu, 1933, și Mângâietorul, 1935, - Hristologie și pneumatologie, în timp ce a treia și ultima o parte este dedicată umanității. Aici examinăm diferite aspecte ale existenței create, de la starea sa naturală și decăzută până la starea sa glorificată și transformată. Astfel, tema acestei lucrări este doctrina Bisericii, eclesiologia, înțeleasă în toată lățimea și profunzimea ei, ca sofiologie. Este în mod necesar inclus în escatologie, ca parte finală a întregii învățături despre Dumnezeu-bărbăție, conținând adevărurile sale cele mai generale și finale. În această măsură, este cea mai importantă și responsabilă parte a întregii lucrări despre Dumnezeu-bărbăție. Acesta este și cazul redactorului, care acum îl prezintă pentru discuție bisericească. Câteva cuvinte despre destinele exterioare ale acestei cărți. Până în 1939 era complet gata pentru tipărire. Cu toate acestea, a existat o pauză lungă în publicarea sa, plină de cele mai mari răsturnări din viața lumii întregi. Încercările acestor ani, personale și generale, au servit firesc ca un test vital pentru mine al credințelor care își găsesc expresie aici. În acest sens, trebuie să spun că nu am nicio ezitare în a trimite această carte pentru a fi tipărită așa cum a fost scrisă inițial. Numai ca „Amin” final am adăugat Addenda. Acestea din urmă, deși conțin parțial repetări ale celor deja spuse, mi se par necesare tocmai ca o astfel de confirmare a acestei mărturisiri de credință Și ce să mai spun? Adevărurile care sunt conținute în revelația omenirii lui Dumnezeu, în special în revelația sa escatologică, sunt atât de nezdruncinate și universale, încât până și cele mai uluitoare evenimente din istoria lumii, la care asistăm acum, pe măsură ce le înțelegem, palid în fața lor, parcă distruse în semnificaţia lor otologică în lumina Viitorului. Și această Venire este apariția Bisericii în putere și slavă, împreună cu transfigurarea creației. Inimă și suflet, centrul personal al creației este Fecioara Mamă, „Soția și Mireasa Mielului”, ea este și „Cetatea Sfântă - Ierusalimul Ceresc - coborât din cer de la Dumnezeu”, „pregătită ca o mireasă împodobită pentru soțul ei. ” (Apoc. 21 , 2), „tabernacolul lui Dumnezeu cu oamenii” (3) Iar răul din faţa acestei Veniri trebuie să strige iar şi iar în inima lui cu un strigăt rugător de credinţă, iubire şi speranţă. : „Și Duhul și Mireasa zic: vino! Iar cel ce a auzit să zică: vino!... Cel ce este martor la aceasta zice: da, vino repede! Amin. Hei, vino, Doamne Isuse! (Apoc. 22, 17, 20).11/24 iunie 1942. Sergius Compound din Paris. Sursa: http://odinblago.ru